1
00:00:24,709 --> 00:00:27,834
LEBĂDA
2
00:00:27,834 --> 00:00:29,418
CĂRARE PUBLICĂ
3
00:00:29,418 --> 00:00:32,334
Ernie primise o pușcă de ziua lui.
4
00:00:32,334 --> 00:00:36,001
Luă arma și o cutie de gloanțe
și se duse să vadă ce poate ucide.
5
00:00:36,001 --> 00:00:37,293
În fața casei lui Raymond
6
00:00:37,293 --> 00:00:40,709
băgă două degete în gură
și fluieră prelung, strident.
7
00:00:41,501 --> 00:00:44,376
Raymond era prietenul lui,
stătea la patru case distanță.
8
00:00:44,376 --> 00:00:46,501
Ridică pușca deasupra capului.
9
00:00:46,501 --> 00:00:49,334
„La naiba”, spuse Raymond.
„Ne distrăm cu asta!”
10
00:00:50,376 --> 00:00:53,626
Cei doi porniră.
Era o dimineață de sâmbătă, în mai.
11
00:00:53,626 --> 00:00:55,668
Castanii înfloriseră,
12
00:00:55,668 --> 00:00:58,209
păducelul era alb de-a lungul tufelor.
13
00:00:58,209 --> 00:01:01,126
Ernie și Raymond înaintau
pe cărarea îngustă
14
00:01:01,126 --> 00:01:03,209
și împușcau orice pasăre vedeau.
15
00:01:03,209 --> 00:01:06,126
Botgroși, brumărițe,
silvii, presuri galbene.
16
00:01:06,126 --> 00:01:09,251
Până să ajungă la calea ferată,
aveau 14 păsărele
17
00:01:09,251 --> 00:01:10,834
atârnate pe o sfoară.
18
00:01:11,668 --> 00:01:14,834
„Uite”, șopti Ernie,
arătând cu brațul său lung. „Acolo!”
19
00:01:14,834 --> 00:01:16,751
Un băiețel se uita
20
00:01:16,751 --> 00:01:19,418
cu binoclul
printre crengile unui copac bătrân.
21
00:01:19,418 --> 00:01:21,084
„Watson! Netrebnicul ăla!”
22
00:01:22,584 --> 00:01:27,501
Peter Watson avea un trup fragil.
Avea pistrui și purta ochelari groși.
23
00:01:27,501 --> 00:01:28,834
Era un elev genial,
24
00:01:28,834 --> 00:01:31,709
era în clasa a VIII-a,
deși avea doar 13 ani.
25
00:01:31,709 --> 00:01:34,543
Iubea muzica și cânta bine la pian.
26
00:01:34,543 --> 00:01:37,251
Nu era bun la jocuri,
era tăcut și politicos.
27
00:01:39,043 --> 00:01:42,293
Băieții mai mari se apropiară
pe furiș de el.
28
00:01:44,293 --> 00:01:46,793
Nu-i văzu, pentru că avea binoclul la ochi
29
00:01:46,793 --> 00:01:49,251
și era captivat de ce admira.
30
00:01:50,459 --> 00:01:52,834
„Mâinile sus!”, strigă Ernie,
ridicând arma.
31
00:01:52,834 --> 00:01:54,501
Peter Watson tresări.
32
00:01:56,501 --> 00:01:59,168
Îi privi pe intruși prin ochelari.
33
00:01:59,168 --> 00:02:01,501
„Hai!”, strigă Ernie. „Mâinile sus!”
34
00:02:01,501 --> 00:02:02,918
Peter era nemișcat,
35
00:02:02,918 --> 00:02:05,709
ținând binoclul cu ambele mâini.
36
00:02:05,709 --> 00:02:07,543
Îi privi pe Raymond și Ernie.
37
00:02:07,543 --> 00:02:11,084
Nu se temea,
dar știa să nu facă pe prostul cu ei.
38
00:02:11,084 --> 00:02:14,876
Avusese parte de atenția lor
de-a lungul anilor. Ridică mâinile!
39
00:02:14,876 --> 00:02:16,876
Era singura reacție inteligentă.
40
00:02:16,876 --> 00:02:19,751
Raymond se apropie și luă binoclul.
41
00:02:19,751 --> 00:02:21,668
„Pe cine spionezi?”, se răsti.
42
00:02:21,668 --> 00:02:23,959
Peter se gândi ce variante are.
43
00:02:23,959 --> 00:02:26,751
Putea să fugă, dar l-ar fi prins imediat.
44
00:02:26,751 --> 00:02:29,334
Putea să ceară ajutor, dar nu era nimeni.
45
00:02:29,334 --> 00:02:31,584
Putea doar să-și păstreze calmul
46
00:02:31,584 --> 00:02:33,959
și să scape cu vorba bună.
47
00:02:33,959 --> 00:02:36,418
„Mă uitam la o ciocănitoare verde”, spuse.
48
00:02:36,418 --> 00:02:39,668
„Ce?” „Un mascul de ciocănitoare verde.”
Picus viridis.
49
00:02:39,668 --> 00:02:43,001
Ciocănea trunchiul copacului mort,
căuta larve.”
50
00:02:43,001 --> 00:02:45,084
„Unde e?”, spuse Ernie, ridicând arma.
51
00:02:45,084 --> 00:02:47,376
„O omor!” „Ba nu”, spuse Peter,
52
00:02:47,376 --> 00:02:50,459
privind șiragul de păsări
de pe umărul lui Raymond.
53
00:02:50,459 --> 00:02:54,001
„A zburat când ai țipat.
Ciocănitorile sunt foarte timide.”
54
00:02:59,834 --> 00:03:04,126
Raymond îi șopti ceva lui Ernie.
Ernie se plesni pe coapsă. „Bună idee!”
55
00:03:04,126 --> 00:03:06,918
Lăsă arma jos și se apropie de băiețel.
56
00:03:06,918 --> 00:03:08,376
Îl aruncă la pământ.
57
00:03:08,376 --> 00:03:11,251
Raymond scoase o sfoară și tăie o bucată.
58
00:03:11,251 --> 00:03:15,043
Îi legară mâinile laolaltă.
„Și picioarele”, spuse Raymond.
59
00:03:15,043 --> 00:03:17,793
Peter se agită
și încasă un pumn în stomac.
60
00:03:17,793 --> 00:03:22,084
Îi tăie respirația și se potoli.
Băieții mai mari îi legară gleznele
61
00:03:22,084 --> 00:03:23,626
ca unei găini.
62
00:03:23,626 --> 00:03:25,168
Ernie își luă arma
63
00:03:25,168 --> 00:03:28,418
și îl duseră pe băiat către șina de tren.
64
00:03:28,418 --> 00:03:30,459
Peter Watson amuțise.
65
00:03:30,459 --> 00:03:33,334
Orice aveau de gând,
vorbele n-ar fi ajutat.
66
00:03:33,334 --> 00:03:35,251
Îl târâră până la terasament
67
00:03:35,251 --> 00:03:38,418
și-l așezară între șine. Șinele astea.
68
00:03:40,418 --> 00:03:41,626
Șinele astea.
69
00:03:41,626 --> 00:03:44,626
Mi s-a întâmplat acum 27 de ani.
Eu sunt Peter Watson.
70
00:03:46,209 --> 00:03:47,793
„Sfoară”, spuse Ernie.
71
00:03:51,876 --> 00:03:53,959
La final, Peter era neajutorat,
72
00:03:53,959 --> 00:03:55,709
legat între șine.
73
00:03:55,709 --> 00:03:58,459
Își putea mișca doar capul și picioarele.
74
00:03:58,459 --> 00:04:01,376
Ernie și Raymond se retraseră
să-și admire opera.
75
00:04:01,376 --> 00:04:06,334
„Am făcut treabă bună”, spuse Ernie.
„Asta e crimă”, zise băiatul dintre șine.
76
00:04:06,334 --> 00:04:08,334
„Nu neapărat”, spuse Ernie.
77
00:04:08,334 --> 00:04:13,126
„Depinde cât spațiu e până la tren.
Dacă stai întins, poate scapi.”
78
00:04:14,584 --> 00:04:18,001
Băieții se urcară pe terasament,
în spatele unor tufe.
79
00:04:18,001 --> 00:04:20,209
Ernie scoase țigări. Fumară.
80
00:04:20,209 --> 00:04:22,501
Peter știa că n-o să-l elibereze.
81
00:04:22,501 --> 00:04:24,501
Erau băieți periculoși, nebuni.
82
00:04:24,501 --> 00:04:27,043
Periculoși, nebuni și proști.
83
00:04:27,043 --> 00:04:29,876
„Trebuie să gândesc calm”,
își spuse Peter.
84
00:04:29,876 --> 00:04:32,084
Nemișcat, își cântări șansele.
85
00:04:32,084 --> 00:04:34,043
Partea cea mai înaltă era nasul.
86
00:04:34,043 --> 00:04:37,793
Se afla la zece centimetri deasupra șinei.
87
00:04:37,793 --> 00:04:40,418
Prea mult?
Greu de spus, cu locomotivele moderne.
88
00:04:40,418 --> 00:04:43,584
Ceafa se sprijinea pe pietriș,
între două traverse.
89
00:04:43,584 --> 00:04:45,126
Trebuia să sape un pic.
90
00:04:46,001 --> 00:04:48,793
Începu să miște capul,
dând pietrișul la o parte
91
00:04:48,793 --> 00:04:51,626
și făcând o mică groapă.
92
00:04:51,626 --> 00:04:54,043
Considera că era cu cinci cm mai jos.
93
00:04:54,043 --> 00:04:56,084
Suficient pentru cap. Dar picioarele?
94
00:04:56,084 --> 00:04:59,043
Le îndepărtă, ținându-le aproape plate,
95
00:04:59,043 --> 00:05:00,834
apoi așteptă trenul.
96
00:05:00,834 --> 00:05:04,501
Se întrebă o clipă
dacă trenul nu creează un vid
97
00:05:04,501 --> 00:05:07,626
la trecerea peste el,
trăgându-l în sus. Era posibil.
98
00:05:07,626 --> 00:05:09,209
Trebuia să se concentreze
99
00:05:09,209 --> 00:05:12,043
să-și lipească trupul de pământ.
100
00:05:12,043 --> 00:05:15,918
„Nu fi moale!
Încordează-te și apasă-te în pământ!”
101
00:05:15,918 --> 00:05:18,126
Peter privi cerul alb de deasupra.
102
00:05:18,126 --> 00:05:21,001
Un nor cumulus solitar plutea lent.
103
00:05:21,001 --> 00:05:22,834
Un avion trecu peste nor.
104
00:05:22,834 --> 00:05:25,084
Era un monoplan cu fuzelaj roșu.
105
00:05:25,084 --> 00:05:28,501
I se păru că e un vechi Piper Cub.
Îl privi până dispăru.
106
00:05:29,334 --> 00:05:30,418
Apoi, brusc,
107
00:05:30,418 --> 00:05:34,334
auzi o vibrație stranie
provenind din șinele de lângă el.
108
00:05:34,334 --> 00:05:37,543
Era ușoară, abia se auzea,
o șoaptă zăngănită
109
00:05:37,543 --> 00:05:40,168
care părea să vină prin șine de departe.
110
00:05:46,168 --> 00:05:48,918
Peter ridică capul,
privi de-a lungul șinelor
111
00:05:48,918 --> 00:05:52,209
care se întindeau o milă în depărtare
și văzu trenul.
112
00:05:52,209 --> 00:05:55,168
Inițial era un punct negru,
dar, cât ținu capul sus,
113
00:05:55,168 --> 00:05:56,793
punctul se tot mări,
114
00:05:56,793 --> 00:05:59,251
căpătă formă și nu mai era un punct,
115
00:05:59,251 --> 00:06:02,543
ci partea mare și pătrată din față
a unei locomotive diesel.
116
00:06:02,543 --> 00:06:04,876
Peter lăsă capul jos și apăsă tare
117
00:06:04,876 --> 00:06:07,001
în groapa pe care o săpase.
118
00:06:07,001 --> 00:06:08,543
Își lipi picioarele de sol.
119
00:06:08,543 --> 00:06:11,584
Închise ochii strâns
și-și apăsă corpul în pământ.
120
00:06:11,584 --> 00:06:14,459
Trenul veni cu un sunet exploziv.
121
00:06:14,459 --> 00:06:18,876
Parcă-i trăsese o armă în cap.
Explozia aduse și un vânt urlător,
122
00:06:18,876 --> 00:06:22,293
ca un uragan care îi sufla
în nări și plămâni.
123
00:06:22,293 --> 00:06:25,084
Zgomotul era asurzitor. Vântul îl sufoca.
124
00:06:25,084 --> 00:06:27,168
Parcă era mâncat de viu
125
00:06:27,168 --> 00:06:31,126
și înghițit
de un monstru criminal, gălăgios.
126
00:06:31,126 --> 00:06:33,334
Apoi se termină. Trenul trecuse.
127
00:06:34,043 --> 00:06:36,501
Peter Watson deschise ochii
și văzu cerul alb
128
00:06:36,501 --> 00:06:39,084
și norul mare și alb plutind deasupra.
129
00:06:39,084 --> 00:06:41,626
Se terminase, scăpase.
130
00:06:48,168 --> 00:06:49,834
- Eliberează-l!
- Zise Ernie.
131
00:06:49,834 --> 00:06:52,709
Raymond tăie sfoara care-l lega de șină.
132
00:06:52,709 --> 00:06:55,126
„Lasă-l legat doar la mâini!”
133
00:06:55,126 --> 00:06:57,501
Raymond tăie sfoara de la glezne.
134
00:06:57,501 --> 00:07:00,626
„Încă ești prizonier”, spuse Ernie.
135
00:07:00,626 --> 00:07:04,668
Băieții mai mari îl duseră pe Peter Watson
peste câmp, către lac.
136
00:07:04,668 --> 00:07:07,376
Încă era legat la mâini.
137
00:07:07,376 --> 00:07:09,459
Ernie ținea arma în mâna liberă,
138
00:07:09,459 --> 00:07:12,459
Raymond ducea binoclul luat de la Peter.
139
00:07:16,084 --> 00:07:19,834
Lacul era lung și îngust,
cu sălcii înalte pe mal.
140
00:07:19,834 --> 00:07:21,709
În mijloc, apa era limpede,
141
00:07:21,709 --> 00:07:24,251
dar aproape de mal
era foarte multă papură.
142
00:07:24,251 --> 00:07:27,001
„Uite ce propun eu”, zise Ernie.
143
00:07:27,001 --> 00:07:29,043
„Tu-l iei de brațe, eu, de picioare,
144
00:07:29,043 --> 00:07:33,043
îl aruncăm cât de departe putem,
peste trestia asta.”
145
00:07:33,043 --> 00:07:35,751
„Uite”, îl întrerupse Raymond.
„S-o omorâm!”
146
00:07:35,751 --> 00:07:37,793
Peter Watson întoarse capul și văzu.
147
00:07:37,793 --> 00:07:40,834
Un cuib făcut din trestie și papură,
148
00:07:40,834 --> 00:07:43,043
la jumătate de metru deasupra apei.
149
00:07:43,043 --> 00:07:47,293
Deasupra lui, o superbă lebădă albă,
stând acolo ca o zână a lacului.
150
00:07:47,293 --> 00:07:50,834
Avea capul întors spre băieți,
atentă și grijulie.
151
00:07:50,834 --> 00:07:53,293
„La naiba”, strigă Raymond.
„Ce frumusețe!”
152
00:07:53,293 --> 00:07:56,834
Ernie lăsă prizonierul
și ridică arma la umăr.
153
00:07:56,834 --> 00:08:00,418
„E un sanctuar ornitologic”,
se bâlbâi Peter.
154
00:08:00,418 --> 00:08:02,334
„Ce anume?”, întrebă Ernie.
155
00:08:02,334 --> 00:08:05,584
Peter simțea cum îl cuprinde furia.
156
00:08:05,584 --> 00:08:07,376
Încerca să-și păstreze calmul.
157
00:08:07,376 --> 00:08:09,793
„Lebedele sunt cele mai protejate
din Anglia
158
00:08:09,793 --> 00:08:13,334
și n-ai voie s-o împuști în cuib.
Poate avea pui sub ea.
159
00:08:13,334 --> 00:08:16,626
Te rog, n-o face!
Nu se poate! Te rog! Oprește-te!”
160
00:08:18,209 --> 00:08:20,376
Glonțul lovi lebăda în capul elegant
161
00:08:20,376 --> 00:08:23,834
și gâtul alb și lung se prăbuși încet
pe marginea cuibului.
162
00:08:33,918 --> 00:08:34,751
Deschide!
163
00:08:47,751 --> 00:08:50,126
„Eliberează-i mâinile!
E câine de vânătoare.”
164
00:08:50,126 --> 00:08:53,084
Raymond îi dezlegă
încheieturile băiatului.
165
00:08:53,084 --> 00:08:54,251
„Aport!”
166
00:08:54,251 --> 00:08:55,543
„Refuz”, am spus.
167
00:08:56,376 --> 00:08:59,501
Ernie îl lovi pe Peter peste față
cu palma.
168
00:08:59,501 --> 00:09:02,168
Dintr-o nară începu să-i curgă
un firicel de sânge.
169
00:09:02,168 --> 00:09:05,834
„Mai refuză o dată și îți promit ceva!
170
00:09:05,834 --> 00:09:08,751
O să-ți zbor toți dinții ăia albi
din față,
171
00:09:08,751 --> 00:09:10,876
de sus și de jos. Ai înțeles?”
172
00:09:10,876 --> 00:09:11,918
Peter tăcu.
173
00:09:11,918 --> 00:09:14,209
„Răspunde!”, urlă Ernie. „Ai înțeles?”
174
00:09:14,209 --> 00:09:16,959
„Da”, spuse Peter Watson încet. „Înțeleg.”
175
00:09:17,834 --> 00:09:19,668
Îi curgeau lacrimi pe față
176
00:09:19,668 --> 00:09:22,084
în timp ce cobora de pe mal
și intra în apă.
177
00:09:22,084 --> 00:09:25,751
Păși prin apă până la lebădă
și o ridică blând cu ambele mâini.
178
00:09:25,751 --> 00:09:29,293
Sub ea erau doi pui micuți,
acoperiți de puf gri.
179
00:09:29,293 --> 00:09:31,668
Stăteau înghesuiți în mijlocul cuibului.
180
00:09:31,668 --> 00:09:34,001
„E vreun ou?”, țipă Ernie de pe mal.
181
00:09:38,668 --> 00:09:41,043
„Nu”, răspunse Peter. „Niciunul.”
182
00:09:46,251 --> 00:09:48,918
Aduse lebăda moartă la marginea lacului.
183
00:09:48,918 --> 00:09:52,793
O lăsă cu grijă pe pământ și se îndreptă,
față în față cu cei doi.
184
00:09:52,793 --> 00:09:56,084
Avea ochii uzi de lacrimi,
dar plini de furie.
185
00:09:56,084 --> 00:09:58,584
„Voi ar fi trebuit să muriți”, spuse.
186
00:09:58,584 --> 00:10:02,084
Ernie păru un pic surprins,
dar își reveni rapid.
187
00:10:02,084 --> 00:10:05,251
O scânteie periculoasă
îi străbătu ochii negri.
188
00:10:07,543 --> 00:10:09,043
„Dă-mi cuțitul, Raymond!”
189
00:10:11,668 --> 00:10:14,584
E o articulație care prinde aripa de corp.
190
00:10:14,584 --> 00:10:18,168
Ernie înfipse cuțitul în ea
și tăie tendonul.
191
00:10:18,168 --> 00:10:22,376
Cuțitul era ascuțit, tăia bine
și aripa se desprinse întreagă.
192
00:10:22,376 --> 00:10:25,126
Ernie răsturnă lebăda
și tăie și cealaltă aripă.
193
00:10:25,126 --> 00:10:27,709
„Sfoară”, spuse, întinzând mâna.
194
00:10:30,251 --> 00:10:32,584
Ernie tăie opt bucăți de câte un metru.
195
00:10:32,584 --> 00:10:36,043
Legă bucățile de sfoară
de marginea aripii.
196
00:10:36,043 --> 00:10:37,376
„Întinde brațele!”
197
00:10:40,668 --> 00:10:44,751
Peter Watson stătea la soare, lângă lac,
în frumoasa dimineață de mai,
198
00:10:44,751 --> 00:10:47,168
cu aripile uriașe și ușor însângerate
199
00:10:47,168 --> 00:10:49,543
atârnând grotesc pe lângă el.
200
00:10:49,543 --> 00:10:52,668
Ernie aplaudă și dansă pe iarbă.
201
00:10:59,668 --> 00:11:01,918
„Ați terminat?”, întrebă Peter.
202
00:11:01,918 --> 00:11:04,543
„Lebedele nu vorbesc”, zise Ernie.
203
00:11:04,543 --> 00:11:08,626
Merseră de-a lungul malului
până la o salcie înaltă.
204
00:11:08,626 --> 00:11:10,834
Crengile coborau de la mare înălțime
205
00:11:10,834 --> 00:11:13,376
și aproape atingeau suprafața lacului.
206
00:11:14,126 --> 00:11:15,751
„Uite ce faci, dle Lebădă!
207
00:11:15,751 --> 00:11:20,376
Te urci în vârf și, când ajungi acolo,
îți întinzi aripile și zbori.”
208
00:11:20,376 --> 00:11:22,293
„Fantastic!”, strigă Raymond.
209
00:11:22,293 --> 00:11:23,793
Ideea de a fi sus,
210
00:11:23,793 --> 00:11:26,959
departe de huligani, îl atrăgea pe Peter.
211
00:11:26,959 --> 00:11:29,126
Avea de gând să rămână sus.
212
00:11:29,126 --> 00:11:31,668
Se îndoia că ar fi venit după el.
213
00:11:31,668 --> 00:11:34,126
Dacă veneau, cobora pe o cracă subțire
214
00:11:34,126 --> 00:11:36,376
care n-ar fi ținut doi oameni.
215
00:11:36,376 --> 00:11:40,334
Era ușor să urce în copac,
crengile joase îl ajutau.
216
00:11:40,334 --> 00:11:42,376
„Mai sus!”, strigă Ernie. „Urcă!”
217
00:11:42,376 --> 00:11:45,501
Peter ajunsese
în punctul de unde nu mai putea urca.
218
00:11:45,501 --> 00:11:48,709
Stătea pe o creangă
groasă cât o încheietură de bărbat
219
00:11:48,709 --> 00:11:51,209
și care se întindea până departe,
220
00:11:51,209 --> 00:11:53,084
apoi cobora cu grație.
221
00:11:53,084 --> 00:11:55,126
Se odihni acolo după cățărare.
222
00:11:55,126 --> 00:11:58,751
Era foarte sus, la cel puțin 15 metri.
Nu-i vedea pe băieți.
223
00:11:58,751 --> 00:12:00,918
Nu mai erau lângă copac.
224
00:12:01,418 --> 00:12:02,709
„Ascultă bine!”
225
00:12:02,709 --> 00:12:04,626
Se îndepărtaseră,
226
00:12:04,626 --> 00:12:08,043
să-l vadă bine pe băiețelul aflat în vârf.
227
00:12:08,043 --> 00:12:09,376
Privind spre ei,
228
00:12:09,376 --> 00:12:11,626
Peter văzu cât de rare și subțiri
229
00:12:11,626 --> 00:12:13,376
erau frunzele de salcie.
230
00:12:13,376 --> 00:12:15,334
Nu se putea ascunde după ele.
231
00:12:15,334 --> 00:12:17,376
„Mergi pe creanga aia!
232
00:12:17,376 --> 00:12:20,918
Te oprești când ești
deasupra apei tulburi și sari!”
233
00:12:21,418 --> 00:12:23,168
Peter Watson nu se mișcă.
234
00:12:23,168 --> 00:12:26,168
Privea siluetele îndepărtate de pe câmp.
235
00:12:26,168 --> 00:12:28,709
Se uitau la el nemișcate.
236
00:12:28,709 --> 00:12:30,001
„Număr până la zece.
237
00:12:30,001 --> 00:12:33,793
Dacă nu-ți întinzi aripile
și nu zbori, te împușc!
238
00:12:33,793 --> 00:12:36,334
Adică o să vânez două lebede azi.
239
00:12:36,334 --> 00:12:37,376
Încep!
240
00:12:37,876 --> 00:12:43,584
Unu, doi, trei, patru, cinci, șase!”
241
00:12:43,584 --> 00:12:48,043
Peter Watson era înțepenit.
Nimic n-avea să-l facă să se miște.
242
00:12:48,043 --> 00:12:51,418
„Șapte, opt, nouă, zece!”
243
00:12:51,418 --> 00:12:53,959
Peter vedea arma ridicându-se la umăr.
244
00:12:53,959 --> 00:12:55,418
Era îndreptată spre el.
245
00:12:55,418 --> 00:12:57,084
Auzi pocnetul puștii
246
00:12:57,084 --> 00:12:59,876
și șuieratul glonțului
care-i trecu pe lângă cap.
247
00:13:03,251 --> 00:13:07,543
Era înfricoșător, dar nu se mișcă.
Îl văzu pe Ernie încărcând arma.
248
00:13:07,543 --> 00:13:10,751
„Ultima șansă!”, strigă Ernie.
„Următorul te nimerește.”
249
00:13:10,751 --> 00:13:13,459
Peter așteptă.
Se uită la băiatul dintre flori,
250
00:13:13,459 --> 00:13:15,959
pe pajiștea îndepărtată,
cu alt băiat lângă el.
251
00:13:15,959 --> 00:13:18,168
Ridică iar arma la umăr.
252
00:13:18,168 --> 00:13:21,543
Acum auzi trosnetul
când glonțul îl lovi în coapsă.
253
00:13:21,543 --> 00:13:24,334
Nu-l durea, dar forța era devastatoare.
254
00:13:24,334 --> 00:13:27,126
Parcă l-ar fi lovit cineva cu un baros
255
00:13:27,126 --> 00:13:30,126
și i-ar fi zburat ambele picioare
de pe creangă.
256
00:13:30,126 --> 00:13:32,168
Se zbătu să se țină cu mâinile.
257
00:13:32,168 --> 00:13:35,459
Crenguța de care se ținea
se îndoi și se rupse.
258
00:13:44,626 --> 00:13:46,751
Unii oameni, când îndură prea multe
259
00:13:46,751 --> 00:13:49,084
și au trecut de limitele suferinței,
260
00:13:49,084 --> 00:13:51,709
se prăbușesc și se dau bătuți.
261
00:13:51,709 --> 00:13:53,918
Alții, nu mulți,
262
00:13:53,918 --> 00:13:57,584
nu pot fi niciodată învinși.
263
00:13:57,584 --> 00:14:00,918
Îi întâlnești în vreme de război,
dar și de pace.
264
00:14:00,918 --> 00:14:03,043
Au un spirit neîmblânzit
265
00:14:03,043 --> 00:14:06,668
și nimic, nici durerea, nici tortura,
nici amenințarea cu moartea
266
00:14:06,668 --> 00:14:08,459
nu-i face să se dea bătuți.
267
00:14:08,959 --> 00:14:11,418
Așa era micul Peter Watson.
268
00:14:11,418 --> 00:14:13,001
În timp ce se zbătea
269
00:14:13,001 --> 00:14:16,084
să nu cadă din vârful copacului,
270
00:14:16,084 --> 00:14:19,959
își dădu deodată seama că o să câștige.
271
00:14:19,959 --> 00:14:23,209
Ridică privirea
și văzu o lumină pe apele lacului,
272
00:14:23,209 --> 00:14:27,876
atât de strălucitoare și frumoasă,
că nu-și putea lua ochii de la ea.
273
00:14:27,876 --> 00:14:31,209
Lumina îl striga, îl atrăgea,
274
00:14:31,209 --> 00:14:35,209
iar el se aruncă spre lumină,
întinzând aripile.
275
00:14:37,001 --> 00:14:39,918
Trei oameni au declarat
că au văzut o lebădă albă
276
00:14:39,918 --> 00:14:42,126
deasupra satului în acea dimineață:
277
00:14:42,126 --> 00:14:43,209
o învățătoare,
278
00:14:43,209 --> 00:14:46,084
un om care înlocuia țigla
pe acoperișul farmaciei
279
00:14:46,084 --> 00:14:48,501
și un băiat care se juca pe câmp.
280
00:14:48,501 --> 00:14:51,584
Dna Watson spăla vasele la chiuvetă
281
00:14:51,584 --> 00:14:54,834
și se uită pe geam tocmai în clipa
282
00:14:54,834 --> 00:14:57,293
în care ceva mare și alb se prăbuși
283
00:14:57,293 --> 00:14:59,459
în curtea din spatele casei.
284
00:15:00,043 --> 00:15:01,709
Dădu fuga afară.
285
00:15:01,709 --> 00:15:03,001
Căzu în genunchi
286
00:15:03,001 --> 00:15:05,668
lângă trupul strivit al unicului său fiu.
287
00:15:06,501 --> 00:15:09,543
„Dragul meu!”, strigă. „Băiatul meu drag!
288
00:15:11,876 --> 00:15:13,126
Ce ai pățit?”
289
00:15:17,334 --> 00:15:22,251
POVESTIREA A FOST INSPIRATĂ
DE UN ARTICOL DESPRE UN EVENIMENT REAL
290
00:15:22,251 --> 00:15:25,001
PE CARE DAHL L-A PĂSTRAT 30 DE ANI
ÎN „CAIETUL DE IDEI”
291
00:15:25,001 --> 00:15:27,251
ÎNAINTE SĂ O SCRIE, ÎN OCTOMBRIE 1976.
292
00:16:29,293 --> 00:16:34,293
Subtitrarea: Robert Ciubotaru